Muzeul de Istorie Naturală din Iași a fost înființat la data de 4 februarie 1834, din inițiativa unui grup restrâns de membri ai Societății de Medici și Naturaliști din Iași, în frunte cu Iacob Cihac, Gheorghe Asachi, Mihail Zotta, Constantin Sturza și Costachi Negri. Este primul muzeu de acest gen înființat în Principatele Române și, ca instituție culturală de primă importanță în țară, avea drept scop să prezinte publicului din Iași „bogățiile pământene și subpământene ale Moldovei, precum și curiozități din alte părți ale lumii”. Solemnitatea inaugurării Muzeului a avut loc în casa Balș, de pe ulița Podu Verde, azi bulevardul Carol I.
În această casă, Muzeul a funcționat până în anul 1838, când s-a mutat în Sala Mare de la Academia Mihăileană. În anul 1840 s-a cumpărat pentru Muzeu casa vornicului Costachi Sturza, de pe ulița Hagioaiei, azi bulevardul Independenței nr. 16, clădire în care Muzeul, împreună cu Societatea de Medici și Naturaliști, funcționează și în prezent.
În articolul 5 din proiectul de cumpărare al casei se menționează: „Cumpărarea acestei case este destinată special pentru Cabinetul de Istorie Naturală sau Muzeu, fiind făcută într-un scop al binelui public”.
Clădirea, cunoscută și sub denumirea de Casa Roset, a fost construită la finele secolului al XVIII-lea, în stil neoclasic, cu boltă pentru trăsuri, fiind astăzi unul dintre puținele monumente arhitectonice ale Iașului cu o structură a parterului formată din bolți pe arce.
Pentru a face față nevoilor crescânde ale Muzeului, „Departamentul din Lăuntru”, prin Porunca 11.599 din 16 aprilie 1844, aprobă ca locul viran de la est de Muzeu să fie amenajat într-o piață publică pentru desfacerea produselor agricole: fân, făină, miere, vin, lemne de foc, cherestea etc. Producătorii plăteau o taxă de care beneficiau Societatea și Muzeul. Piața publică a fost desființată în anul 1872, când, din inițiativa lui Grigore Cobălcescu și Anastasie Fătu, locul se îngrădește și se organizează o mică Grădină Botanică, în care Dimitrie Brândză, conservatorul Muzeului din acea vreme, plantează diferiți arbori, printre care cei doi stejari seculari, declarați în 1973 Monumente ale Naturii.
Cabinetul de Istorie Naturală devine cunoscut publicului și prin faptul că, într-una dintre sălile sale, deputații din Partida Națională, în noaptea de 3/15 ianuarie 1859, au hotărât candidatura colonelului Alexandru Ioan Cuza la domnia Moldovei.
Clădirea este declarată monument istoric și arhitectonic, înscrisă în Patrimoniul Cultural Național al României, poziția IS-II-m-B-03917 (RAN: 95079.13), din Lista monumentelor istorice din județul Iași.
